Ceasurile de lux și rezistența la apă: ce înseamnă gradele de rezistență?

Ceasurile de lux sunt expresia ingineriei de precizie, a meșteșugului rafinat și a inovației tehnologice. Una dintre caracteristicile tehnice esențiale ale unui ceas de calitate este rezistența la apă, un aspect care este adesea interpretat greșit de către utilizatori.

Mulți consideră că o inscripție precum „50m Water Resistant” înseamnă că ceasul poate fi scufundat până la 50 de metri adâncime fără probleme, însă realitatea este mai complexă. În continuare, vom explica ce înseamnă gradele de rezistență la apă, cum sunt testate, ce factori le influențează și cum ar trebui întreținut un ceas pentru a-și menține proprietățile impermeabile în timp.

Cum se măsoară rezistența la apă a unui ceas?

Rezistența la apă a unui ceas nu este un concept absolut, ci un rezultat al testelor de laborator efectuate în condiții controlate. Deși specificațiile inscripționate pe cadran sau pe spatele carcasei pot sugera o anumită performanță, realitatea utilizării în condiții reale poate fi diferită.

Pentru a determina gradul de rezistență la apă al unui ceas, producătorii utilizează metode specifice de testare, care urmează standardele internaționale recunoscute.

Standardele internaționale pentru măsurarea rezistenței la apă

Există două standarde principale care definesc cerințele minime pentru un ceas rezistent la apă:

• ISO 22810 – standardul general pentru ceasuri rezistente la apă. Acesta stabilește testele minime necesare pentru a verifica etanșeitatea unui ceas, dar nu acoperă cerințe avansate, precum rezistența la presiuni dinamice mari sau impacturile specifice scufundărilor.
• ISO 6425 – standardul pentru ceasurile de scufundări. Ceasurile certificate conform acestui standard sunt testate în condiții mult mai exigente, incluzând rezistența la șocuri, schimbări bruște de temperatură, expunerea la apă sărată și suprapresiuni care depășesc nivelul nominal.

Metode de testare a rezistenței la apă

Testele de laborator pentru determinarea rezistenței la apă a unui ceas se realizează fie prin metode statice, fie prin simularea unor condiții mai apropiate de utilizarea reală.

Testarea prin presiune statică

Aceasta este cea mai frecvent utilizată metodă și constă în plasarea ceasului într-o cameră presurizată umplută cu aer sau apă. Se măsoară dacă ceasul permite pătrunderea lichidului sau dacă prezintă scurgeri.

• Testul cu aer presurizat: ceasul este introdus într-o cameră în care se aplică o presiune crescândă de aer. Dacă etanșeitatea este compromisă, aerul pătrunde în interiorul carcasei. După test, ceasul este scos și plasat într-o baie de apă. Dacă ies bule de aer din interior, înseamnă că există o scurgere.
• Testul cu apă presurizată: ceasul este scufundat într-un recipient cu apă, iar presiunea este crescută treptat pentru a simula adâncimea corespunzătoare gradului de rezistență la apă declarat. După test, se verifică dacă apa a pătruns în mecanism.

Aceste teste sunt efectuate în condiții controlate, dar ele nu reproduc exact utilizarea reală, unde mișcările bruște și temperaturile variabile pot influența rezistența la apă.

Testul cu condens

Acest test este utilizat pentru a identifica scurgeri fine în carcasa ceasului. Procedura presupune:

• Încălzirea ceasului la o temperatură specifică (aproximativ 40-45°C).
• Aplicarea unei picături de apă rece pe cristalul ceasului.
• Observarea efectelor: dacă pe partea interioară a geamului se formează condens, înseamnă că umiditatea a pătruns în mecanism.

Testele suplimentare pentru ceasurile de scufundări (ISO 6425)

Pentru ceasurile destinate scufundărilor profesionale, ISO 6425 impune teste mai riguroase, care includ:

• Testul de suprapresiune: ceasul este supus la o presiune cu 25% mai mare decât cea declarată. De exemplu, un ceas cu o rezistență la apă de 200m este testat la o presiune corespunzătoare unei adâncimi de 250m.
• Testul de rezistență la șocuri: se verifică dacă mecanismul și garniturile își păstrează integritatea după expunerea la impacturi bruște.
• Testul de rezistență la apă sărată: ceasul este plasat într-o soluție salină timp de 24 de ore pentru a verifica dacă materialele sale rezistă la coroziune.
• Testul de manipulare sub apă: se testează funcționalitatea coroanei și a butoanelor în condiții de presiune ridicată.

Diferența dintre testele de laborator și utilizarea reală

Deși testele de laborator oferă o referință standardizată, trebuie luați în considerare mai mulți factori atunci când se utilizează un ceas în medii umede:

• Presiunea dinamică vs. presiunea statică: un ceas testat la 50m în laborator este supus unei presiuni statice. Însă, în timpul înotului sau al scufundărilor, mișcarea apei și schimbările rapide de adâncime generează presiuni dinamice mult mai mari.
• Schimbările de temperatură: dacă un ceas este scos din apă rece și expus brusc la temperaturi ridicate (de exemplu, într-o saună sau un duș fierbinte), garniturile pot dilata sau contracta, permițând pătrunderea apei.
• Uzura garniturilor: cu timpul, garniturile din cauciuc sau silicon își pierd elasticitatea și pot permite infiltrarea umezelii. De aceea, este recomandată verificarea anuală a etanșeității ceasului, mai ales dacă este utilizat frecvent în medii acvatice.

Clasificarea rezistenței la apă și limitările ei

Este important să se înțeleagă corect semnificația specificațiilor de rezistență la apă:

Mulți utilizatori cad în capcana de a presupune că un ceas de 50m poate fi folosit pentru scufundări, ceea ce este incorect. În realitate, doar ceasurile cu certificare ISO 6425 pot fi utilizate în siguranță pentru activități de scufundare, datorită testelor suplimentare la care sunt supuse.

Explicarea gradelor de rezistență la apă

Gradele de rezistență la apă ale unui ceas sunt exprimate în metri (m), atmosfere (ATM) sau bari (bar), fiecare unitate indicând o presiune specifică la care ceasul a fost testat. Cu toate acestea, valorile nu trebuie interpretate literal ca adâncimi reale la care ceasul poate fi utilizat în siguranță. 

Water Resistant – ceas rezistent la apă (fără clasificare numerică)

Această mențiune indică doar faptul că ceasul este protejat împotriva expunerii accidentale la apă, dar nu garantează utilizarea în medii umede. Ceasurile cu această inscripție pot rezista la stropi ocazionali, cum ar fi ploaia sau spălarea mâinilor, dar nu trebuie expuse direct la apă.

30m / 3 ATM / 3 bar – rezistență minimă la apă

• Ceasurile testate la 30m sunt proiectate pentru a rezista la contactul accidental cu apa, dar nu pentru scufundări sau expunere prelungită.
• Utilizare recomandată: rezistență la stropi de apă, ploaie și transpirație.
• Ce NU trebuie făcut: nu trebuie utilizate în timpul dușului, înotului sau scufundărilor.

Majoritatea ceasurilor Tissot, de exemplu, se încadrează în această categorie de rezistență la apă.

50m / 5 ATM / 5 bar – protecție sporită împotriva apei

• Aceste ceasuri sunt mai bine etanșate decât cele de 30m și pot suporta contact ocazional cu apa, dar nu sunt făcute pentru scufundări.
• Utilizare recomandată: ploaie, spălarea mâinilor, dușuri rapide (fără apă fierbinte).
• Ce NU trebuie făcut: nu este recomandat înotul, scufundările sau expunerea la jeturi puternice de apă.

Acest grad de rezistență la apă poate fi întâlnit la ceasuri de lux cum sunt cele din gama Bomberg.

100m / 10 ATM / 10 bar – potrivit pentru activități acvatice de suprafață

• Ceasurile testate la 100m pot fi utilizate pentru înot și snorkeling, fără riscuri semnificative.
• Utilizare recomandată: înot, snorkeling, sporturi nautice de suprafață.
• Ce NU trebuie făcut: scufundări la adâncimi mari, utilizare în apă fierbinte (saune, băi termale). 

200m / 20 ATM / 20 bar – potrivit pentru scufundări recreative

• Ceasurile cu această clasificare sunt capabile să reziste la presiunea generată de scufundările moderate și pot fi utilizate de scufundători amatori.
• Utilizare recomandată: scufundări recreative, snorkeling avansat, activități nautice intense.
• Ce NU trebuie făcut: nu toate modelele de 200m sunt conforme cu standardul ISO 6425, ceea ce înseamnă că nu sunt potrivite pentru scufundări profesionale fără certificare suplimentară.

Diver’s 200m / 300m / 500m+ (ISO 6425) – ceasuri de scufundări profesionale

Aceste ceasuri sunt testate conform ISO 6425, ceea ce înseamnă că au fost supuse unor verificări mult mai riguroase decât modelele standard. Sunt concepute pentru a rezista la utilizare intensivă sub apă și dispun de caracteristici speciale, cum ar fi:

• Coroană și butoane filetate, pentru etanșare suplimentară.
• Bezel rotativ unidirecțional, care permite scufundătorului să măsoare timpul petrecut sub apă.
• Supapă de heliu (disponibilă pe modelele destinate scufundărilor de mare adâncime), care permite eliminarea gazului acumulat în interiorul carcasei în timpul scufundărilor în medii hiperbarice.

Dacă vă doriți un ceas de lux potrivit pentru un pasionat al scufundărilor, gama ZRC este una dintre cele mai bune alegeri.

Ceasuri speciale pentru scufundări extreme (1000m+ și modele experimentale)

Unele ceasuri sunt construite pentru a rezista la presiuni extreme și sunt utilizate în explorarea marină sau în scufundările de mare adâncime. Aceste modele folosesc tehnologii avansate, cum ar fi:

• Carcase monobloc din titan sau ceramică.
• Cristale de safir de mare grosime, rezistente la presiuni extreme.
• Supape duble de heliu pentru eliminarea gazelor acumulate în mediile hiperbarice.

Exemple notabile de ceasuri ultra-rezistente includ Rolex Deepsea (3900m) și Omega Seamaster Ultra Deep (6000m), ambele testate în condiții extreme pentru a rezista la presiunile de pe fundul oceanului.

Ce factori influențează rezistența la apă a unui ceas?

Deși un ceas poate avea o anumită clasificare a rezistenței la apă conform testelor de laborator, performanța sa în utilizarea reală poate fi afectată de mai mulți factori. În timp, influențele externe precum uzura garniturilor, impacturile sau expunerea la substanțe chimice pot compromite etanșeitatea ceasului. 

Calitatea construcției și materialele utilizate

Rezistența la apă este direct influențată de calitatea componentelor și materialelor utilizate în construcția ceasului.

Carcasa și structura sa

Materialul din care este realizată carcasa joacă un rol esențial în durabilitatea etanșeității:

• Oțel inoxidabil 316L sau 904L – Utilizat de branduri de lux precum Rolex, oferă o rezistență sporită la coroziune și menține integritatea garniturilor pentru o perioadă mai lungă.
• Titan – Mai ușor și mai rezistent la coroziune decât oțelul, utilizat în special la ceasurile de scufundări profesionale.
• Ceramică – Extrem de rezistentă la zgârieturi și coroziune, dar poate fi fragilă la impacturi puternice.

Forma și designul carcasei influențează și etanșeitatea: ceasurile de scufundare au adesea carcase monobloc sau construcții cu fund filetat pentru o mai bună protecție împotriva apei.

Cristalul ceasului

Tipul de cristal influențează rezistența la presiune:

• Cristal de safir – extrem de rezistent la zgârieturi și la presiuni ridicate, folosit la ceasurile de lux și de scufundare.
• Cristal mineral – mai puțin rezistent decât safirul, dar oferă un echilibru între durabilitate și cost.

Garniturile de etanșare (O-Ring și Gaskets)

Garniturile de etanșare sunt inele de cauciuc, silicon sau fluoropolimer plasate în zone critice pentru a preveni infiltrarea apei. Acestea se găsesc în următoarele locuri:

• În jurul coroanei – cel mai vulnerabil punct al unui ceas în fața apei. Ceasurile de scufundare folosesc coroane filetate cu garnituri multiple pentru o mai bună etanșeitate.
• La butoanele cronografelor – ceasurile cu funcții suplimentare sunt mai expuse, deoarece fiecare buton necesită o garnitură suplimentară.
• Între carcasă și capacul spate – modelele cu capac filetat sunt mai etanșe decât cele cu capac presat.
• Sub sticla ceasului – unele ceasuri au garnituri și sub cristal pentru a preveni infiltrarea apei.

În timp, garniturile se degradează din cauza expunerii la temperaturi extreme, substanțe chimice și îmbătrânirea naturală a materialelor. Înlocuirea periodică este esențială pentru menținerea etanșeității.

Sistemul de închidere a carcasei

Există trei tipuri principale de capace care influențează rezistența la apă:

• Presat (snap-on) – cel mai puțin etanș, potrivit doar pentru ceasuri cu rezistență redusă la apă (30m-50m).
• Filetat (screw-down caseback) – oferă o etanșeitate mai bună, utilizat frecvent la ceasurile de 100m+.
• Monobloc – carcasa este construită dintr-o singură piesă, eliminând riscul de infiltrare prin capac. Găsită pe modele ultra-rezistente precum Rolex Deepsea.

Coroana și butoanele

Coroana și butoanele sunt cele mai vulnerabile puncte de infiltrare a apei:

• Coroana filetată – crește semnificativ etanșeitatea, blocând intrarea apei prin înșurubare.
• Butoane filetate – pe cronografe de scufundare, acestea previn infiltrarea în timpul utilizării sub apă.
• Coroane normale (push-pull) – nu oferă protecție reală împotriva apei și sunt comune pe ceasurile de 30m-50m.

Uzura în timp și întreținerea

Rezistența la apă a unui ceas nu este permanentă și trebuie verificată periodic. Printre factorii care degradează etanșeitatea se numără:

• Îmbătrânirea garniturilor – cauciucul sau siliconul se usucă și își pierde elasticitatea.
• Deschiderea frecventă a carcasei – fiecare deschidere poate compromite etanșeitatea dacă nu se înlocuiesc garniturile.
• Șocurile și impacturile – pot afecta structura carcasei, slăbind etanșeitatea.
• Expunerea la apă sărată – Poate accelera coroziunea și deteriorarea garniturilor.

Este recomandată o verificare anuală a etanșeității într-un service autorizat, mai ales pentru ceasurile utilizate frecvent în apă.

Condițiile de utilizare

Chiar și ceasurile certificate pentru rezistență ridicată pot fi afectate de factori externi:

• Presiunea dinamică vs. statică – înotul sau săriturile în apă generează presiuni mult mai mari decât cele simulate în laborator.
• Schimbările bruște de temperatură – trecerea de la apă rece la un mediu fierbinte (saună, duș) poate provoca dilatarea și contractarea garniturilor, slăbind etanșeitatea.
• Expunerea la substanțe chimice – parfumurile, detergenții și loțiunile pot degrada garniturile și sigiliile.

Recomandări pentru întreținerea unui ceas rezistent la apă

Chiar dacă un ceas este clasificat ca fiind rezistent la apă, performanța sa poate fi afectată în timp de uzură, factori de mediu și utilizare necorespunzătoare. Întreținerea regulată este esențială pentru menținerea etanșeității și prevenirea deteriorării.

 Evitarea expunerii la apă fierbinte și schimbări bruște de temperatură

Chiar dacă un ceas este etanș la apă, schimbările bruște de temperatură pot afecta garniturile de etanșare:

• Expunerea la apă fierbinte (duș, baie, saună, jacuzzi) poate cauza dilatarea rapidă a componentelor și slăbirea sigiliilor.
• Trecerea de la rece la cald (de exemplu, scufundarea unui ceas rece într-un mediu fierbinte) poate duce la condens în interiorul ceasului.
• Dacă apare condens sub cristal, ceasul trebuie dus imediat la un service specializat, deoarece umiditatea poate deteriora mecanismul intern.

Asigurarea corectă a etanșeității coroanei și butoanelor

• Dacă ceasul are coroană filetată, trebuie să fie mereu strânsă înainte de contactul cu apa.
• Dacă ceasul are butoane de cronograf, nu trebuie acționate sub apă, cu excepția celor special concepute pentru acest lucru (ex. Omega Seamaster Chronograph).
• Verificarea periodică a coroanei și a garniturilor este esențială pentru menținerea etanșeității.

Clătirea ceasului după contactul cu apa sărată sau clorinată

Apa sărată și clorul pot afecta grav componentele unui ceas:

• După utilizarea în apă de mare, ceasul trebuie clătit cu apă dulce pentru a preveni coroziunea metalului și deteriorarea garniturilor.
• Dacă ceasul este utilizat în piscină, este recomandată o clătire similară, deoarece clorul poate afecta etanșeitatea garniturilor.
• Brățările metalice trebuie curățate cu atenție, deoarece depunerile de sare sau clor pot cauza coroziune între zale.

Evitarea impacturilor și a șocurilor puternice

Chiar și un ceas robust poate fi afectat de lovituri puternice:

• Un impact sever poate afecta etanșeitatea, chiar și atunci când carcasa pare intactă.
• Cristalul ceasului (mai ales cele de safir) poate ceda la șocuri extreme, permițând infiltrarea apei.
• Ceasurile de scufundare trebuie manipulate cu atenție, mai ales în medii dure, cum ar fi scufundările pe stânci sau activitățile extreme.

Verificarea periodică a etanșeității și întreținerea preventivă

Rezistența la apă a unui ceas nu este permanentă și trebuie testată periodic:

• Ceasurile de scufundare ar trebui testate anual într-un service specializat.
• Testarea presiunii se face prin metode specifice, cum ar fi testul cu aer presurizat sau testul cu apă presurizată.
• Dacă ceasul a fost deschis pentru service, garniturile trebuie înlocuite pentru a menține etanșeitatea.

Curățarea regulată a ceasului și a brățării

Depunerile de murdărie pot afecta etanșeitatea și aspectul ceasului:

• Ceasurile cu curea metalică trebuie curățate cu o periuță moale și apă călduță.
• Curelele din cauciuc sau silicon trebuie spălate cu apă și săpun neutru, mai ales după expunerea la transpirație sau apă sărată.
• Ceasurile cu curea din piele nu trebuie expuse la apă, deoarece materialul se poate deteriora rapid.

Păstrarea ceasului într-un mediu adecvat

• Ceasul trebuie depozitat într-un loc uscat și răcoros, ferit de umiditate excesivă.
• Dacă ceasul nu este utilizat pentru o perioadă lungă, se recomandă rotirea periodică a mecanismului, mai ales la modelele mecanice și automatice.
• Utilizarea unui watch winder este recomandată pentru ceasurile automatice, prevenind acumularea de lubrifiant și asigurând funcționarea optimă.

Servisarea profesională la intervale regulate

• Ceasurile mecanice și automatice necesită revizie la fiecare 3-5 ani.
• Ceasurile quartz necesită verificarea garniturilor și schimbarea bateriei în medie la 2-3 ani.
• Orice semn de umiditate în ceas necesită intervenție imediată pentru a preveni deteriorarea mecanismului intern.

Alegerea unui ceas de lux rezistent la apă trebuie făcută în funcție de utilizarea prevăzută. Ceasurile rezistente la 30m sau 50m sunt potrivite pentru utilizarea zilnică, dar nu pentru activități acvatice intense. Modelele de 100m și 200m sunt ideale pentru înot și scufundări moderate, în timp ce ceasurile conforme ISO 6425 sunt destinate scufundătorilor profesioniști.

Întreținerea corectă este esențială pentru menținerea impermeabilității unui ceas. Prin revizii regulate și utilizare corespunzătoare, un ceas de lux își poate păstra caracteristicile tehnice și estetice timp de decenii.